Nadia Comăneci: Salturi spre Lumină în Umbrele Securității

Introducere

O carte pe care o așteptam oarecum ca o speranță că cineva va „săpa” adânc în acea perioadă și vom afla cum funcționa, cum trata securitatea în acel regim comunist marii sportivi ai țării.

În această carte, vom descoperi o altfel de „competiție”, un altfel de meci, la finalul căruia și Nadia rămâne surprinsă.

Deși știa că e urmărită de securitate, nu se aștepta nici ea să fie atât de infiltrați în viață ei privată.

Ca o doamna adevărată, Nadia Comăneci, consideră că e doar un capitol din viața ei și nu face o tragedie națională din acest meci al vietii.

Cartea începe cu fuga Nadiei și se termină la fel, Nadia, care fără să știe a fost și va rămâne o adevărată deschizătoare de drumuri.

Atât pe teren cât si în afara lui. Gândiți-vă câți români au plecat din țară înainte de 1989, dar și în anii de pe urmă.

Fuga din țară a Nadiei cu doar 3 săptămâni înainte de revoluție, este cu adevărat foarte spectaculoasă. Cum au reacționat grănicerii unguri când au văzut „captura” făcută după ce echipa de refugiați au trecut granița și s-au predat?

A rămas Nadia un om de echipa când grănicerii au vrut să trimită înapoi în țară o parte din refugiați?

Ce era în sufletul ei când a luat decizia să fugă? Cât câștiga în România acelor vremuri? Cât a suferit să ajungă campioană olimpică? Cum și de cine a fost descoperită ca și sportiv? Cu siguranță veți afla mare parte din adevăr în această carte.

Nadia Comăneci: O Legendă Olimpică, un patrimoniu mondial

Introducere în Cariera Sportivă a Nadiei Comăneci

Nadia Comăneci a fost descoperită de Marcel Duncan căruia i s-a făcut o nedreptate când Bela Karolyi a dorit să își „asume” descoperirea ei. În carte aflăm câte ceva despre Marcel Duncan chiar de la cei care colaborau cu securitatea și scriau cum „Bela Karolyi a reușit prin diferite manevre să înlăture pe ceilalți antrenori și să-și însușească totul, după teoria dezbină și cucerește” – citat din carte pagina 47.

Plecat din Onești după ce a convins împreună cu alți pătimași ai sportului baza sportivă de la Onești, Marcel Duncan are o scurtă perioada de activitate la Galați, după care părăsește România definitiv.

Fiind de etnie evreiască, decide să părăsească România.

Ca și cititor/suporter, mi-ar place să cred povestea lui Nicolae Vieru care spunea că Marcel Duncan a fost în tribune ca și spectator în 1976 la Montreal.

Nu trebuie știrbit meritul soților Marta și Bela Karolyi care au deschis Nadiei calea perfecțiunii.

Adepți ai școlii sovietice, ceva mai dure, autodidacti, dornici de învățare de noi tehnici, reușesc să pună bazele unei adevărate școli de gimnastică în Onești.

În această perioadă incipientă a carierei ei, Nadia a participat la primele competiții la nivel național, demonstrându-și abilitățile excepționale în fața publicului român. Deși era printre cei mai tineri participanți, Nadia a atras rapid atenția prin eleganța și precizia mișcărilor sale.

Antrenorii și colegii de echipă au observat imediat determinarea ei neobosită de a atinge perfecțiunea în fiecare exercițiu. Această determinare a fost unul dintre factorii care au dus la ascensiunea rapidă a Nadiei în lumea gimnasticii.

În ciuda provocărilor și a concurenței intense la nivel național, Nadia a continuat să se remarce prin evoluția sa constantă și printr-un palmares impresionant în competițiile de juniori. Această perioadă a pregătit-o pentru succesul ulterior în competițiile internaționale, deschizându-i drumul către recunoașterea globală.

Într-o competiție cu rușii era o vorba : „te poți mulțumi cu locul doi !”. Nadia a demostrat că poate învinge chiar pe idolul ei Ludmila Turisceva la doar 13 ani la Capionateel Europene din 1975.

Soții Karolyi au avut inspirația să „coboare” vârstă sportivelor de la 20-23 de ani la 13-14 ani pentru „senioare”, după care mulți antrenori au preluat acest „model”.

Presă internațională a fost uimită de acest succes, chiar presa din Rusia a elogiat-o pe Nadia Comăneci, recunoscând că a venit cu elemente noi și execuții noi în gimnastică.

În această carte veți afla cum era concurența clubului de la Onești și cea de la clubul Dinamo, preferatul regimului comunist. De asemeni veți afla norocul, întâmplarea, care a făcut ca soții Karolyi să facă lotul pentru Monreal, un lot tânăr, în care „veterana” lotului avea doar 18 ani.

The perfect 10

Într-o sala de la arhiplină cu galerii și spectatori zgomotoși, Nadia participa la paralele inegale, un aparat relativ nou introdus în concursuri, dar care avea să facă diferența.

O liniște apăsătoare se așeza pe tribune, era o liniște de dinaintea furtunii. După exercițiul Nadiei, tehnologia acelei vremi era incapabilă să afișeze nota care întârzia, refuza să apară pe tabela.

1.00 afișa tabela, când „setările din fabrică” erau pentru maxim 9,95 ! Nu încăpea nota pe tabela din Montreal, proiectată de ingineri să afișeze maxim 4 caractere cu tot cu virgulă.

Nadia gândea că a fost așa rău exercițiul la paralele și cauta cu disperare antrenorul în plublic. După rumoarea din sala, tensiunea datorată întârzierii afișării rezultatului, Bela Karolyi primește cu satisfacție confirmarea de la unul din arbitri care stătea cu 10 degete răsfirate anunțând „manual” o notă de neconceput în acele vremuri, imposibil de afișat electronic cu tehnologia de atunci.

Recunoașterea Internațională și Statutul de Erou Național

Ce a urmat e de-a dreptul desprins dintr-o altă lume. În carte veți descoperi dialoguri savuroase dintre Elena și Nicolae Ceausescu dar și alți membri de partid cu funcții înalte, cum veneau cu argumente sau contra argumente pentru a premia delegația din Montreal, cine merită primă în bani, ce sumă, ce titlu onorific, cine merită Skoda ori Dacia etc.

Așa cum după 34 de ani de „democrație” se găsesc și în timpurile noastre politicieni gata să premieze sportivi doar pentru imaginea propriului partid. Doar sportul diferă: de la gimnastică s-a trecut la înot. Deși meritul acelui sportiv este doar al lui, al familiei și al stafului tehnic, nicidecum al statului român ( bineînțeles mă refer la David Popovici ).

Deși, era mult mai corect ca statul român în acesti 34 de ani de la revoluție, să fi făcut ceva pentru sportivi până atunci, nu numai după ce câștigă medaliile….

Nadia a primit o mașină și bani, dar mașina de fapt, după spusele Nadiei nu a fost decât… o rată la mașină, deci nu a făcut decât un SALT peste rând, peste coada de la renumita mașină autohtonă.

Veți descoperi în carte și schimbarea de comportament a lui Bela Karolyi când a primit un premiu mai mic decât Nadia.

Toate reflectoarele erau ațintite pe Nadia, pe marii antrenori Marta și Bela Karoliy, dar și pe școala de la Onești. Antrenorii aveau meritul de a-i invige pe sovietici, după ani de zile de supremație în gimnastică feminină.

Școala de gimnastică devine un adevărat loc de pelerinaj, delegații din occident sau din alte zone geografice, doreau să le cunoască pe fete, pe antrenori, să vadă baza sportivă, modalitățile de antrenament etc.

Relațiile Stafului Tehnic cu Securitatea

Sistemul din acele vremuri a folosit imaginea Nadiei pentru propagandă de partid.

Cum era și normal securitatea dorea să afle relațiile dintre Nadia și toate persoanele din anturajul ei. Relațile cu familia, antrenorii coregrafii, colegii de școală etc.

Nadia era un bun național și trebuia protejat. Nadia Comăneci avea admiratori din întreagă lume, primea mii de scisori, cereri în căsătorie :). Nu aș vrea să fiu în pielea poștașului din acea vreme 🙂

În carte veți află dacă Marta și Bela Karolyi dacă au colaborat cu securitatea sau nu? Dar coregraful Geza Pozsar?

Se colabora cu securitatea de bună voie sau prin șantaj? Erau abuzivi cu gimnastele soții Karolyi? Avea securitatea suspiciuni referitoare din cauza etniei celor doi antrenori?

Întrebări la care veți găsi răspunsuri, veți găsi o mare parte de adevăr în această carte pe care o recomandăm cu drag.

Impresionant este și scrisoarea anonimă semnată de „lotul de gimnastică din Onești” care ar fi trebuit să ajungă la Nicolae Ceaușescu în care se plângeau de comportamentul antrenorilor.

O fi adevărată această scrisoare? Pentru a reprezenta țara ” pe cele mai înalte culmi” oare aceasta este rețeta? Bătăi după ceafă, palme, abuzuri psihologice… Câți dintre noi și-ar risca copilăria, câți sunt dispuși la acest sacrificiu?

Stejărel Olaru și „Nadia și Securitatea”

„Stejărel Olaru este istoric, politolog , lector universitar, expert în istoria serviciilor de informații.

A fost consilier de stat pe probleme de securitate nationalala Canacelaria prim-ministrului, director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe.” Această este descrierea de pe coperta cărții „Nadia și Securitatea” scrisă de el, Stejărel Olaru.

Spre rușinea mea am aflat de Stejărel Olaru din podcasul lui George Buhnici pe care va invităm și să-l urmăriți apasand linkul de mai jos.

Autorul acestei cărți, Stejărel Olaru a folosit timpul din pandemia Covid 19, după cum chiar el a spus și a scris această carte.

Din păcate, cred că la biblioteca e un mediu unde se poate ține „distanțare socială” și atunci când nu este nici un fel de pandemie.

Poate ar trebui să fim mai îndrăzneți și să mergem mai des prin biblioteci :). La bibliotecă, nu ne infectăm cu nici un virus de origine necunoscută.

Cartea se bucură de un real succes în străinătate și sperăm că și la noi în țară va fi apreciată. Din ce am înțeles de la autor cartea are versiuni în limba română, maghiară, spaniolă, germană și italiană.

Cât costă cartea Nadia și Securitatea de Stajarel Olaru?

Pentru a vedea prețurile, vă invităm să găsiți mai jos diferiți furnizori ai acestei cărți.

Prețul cărții în limba engleza

Ce alte carti a mai scris Stejarel Olaru?

Concluzii

În urma explorării detaliilor din cartea „Nadia si Securitatea” scrisă de Stejărel Olaru, este evident că relația complexă dintre celebrul gimnast Nadia Comaneci și Securitatea comunistă a fost subiectul unei investigații ample și fascinante.

Cartea aduce la lumină detalii tulburătoare despre modul în care viața și cariera Nadiei au fost influențate și monitorizate de către regimul comunist, dezvăluind o parte mai puțin cunoscută a istoriei sale.

Prin intermediul cercetărilor meticuloase și a analizelor profunde, autorul reușește să aducă în prim plan nu doar impactul asupra vieții personale a Nadiei, ci și implicarea întregii societăți românești în perioada respectivă.

Cartea pune în lumina reflectoarelor nu doar povestea unei campioane olimpice, ci și contextul istoric și politic care a modelat parcursul ei.

Pe parcursul acestui blog, am explorat parcursul extraordinar al Nadiei Comăneci în lumea gimnasticii, precum și detaliile tulburătoare despre cum a fost urmărită și supravegheată de către Securitatea comunistă.

Am înțeles cum realizările sale remarcabile în gimnastică au fost umbrite de un regim totalitar și cum această experiență a modelat nu doar cariera sa sportivă, ci și viața personală.

În final, cartea „Nadia si Securitatea” ne oferă o perspectivă profundă asupra trecutului tumultuos al României și a impactului pe care acesta l-a avut asupra unei figuri iconice precum Nadia Comăneci.

Este o lectură captivantă și edificatoare care ne provoacă să reflectăm asupra complexității istoriei și asupra luptei pentru libertate și independență în fața opresiunii politice.

Această carte și acest blog servesc nu doar ca o sursă de informații, ci și ca un omagiu adus curajului și perseverenței unei femei remarcabile, a cărei poveste continuă să inspire și să încânte generații întregi.

Pentru mine personal, Nadia Comăneci rămâne o mare campioană care s-a născut într-o țară care i-a rămas mică și cum era și normal și-a dorit să plece acolo unde îi este locul.

Ea nu aparține doar României, ci a devenit un patrimoniu mondial. Te respect Nadia!

Pentru alte detalii, nu ezitati sa ne contactati aici.